În concluzie, am blog. Şi da, e un blog PRO-ED(ana/mia). Nici nu ştiu de ce l-am făcut. Probabil aveam nevoie să ,,vorbesc" cu cineva. Si când spun că m-am săturat, o spun la modul cel mai serios. Toată viaţa mea(de fapt de vreo 4 ani încoace) am pendulat între: ,,am o greutate normală, nu trebuie să îmi fac atâtea griji, o să mănânc sănătos şi sunt mulţumită de greutatea mea" şi ,,sunt enormă, mă urăsc, trebuie urgent să slăbesc, de ce naiba nu înţeleg odată că trebuie să ţin în permanenţă dietă?". Şi da, m-am săturat. Degeaba mă mint! Degeaba mă pierd în iluzia că sunt fericită şi mulţumită cu cele 53 de kg ale mele, la o înălţime de 1.60. Sunt tot timpul irascibilă, îmi vine să îmi plâng de milă, nu pot să învăt, mă urăsc nespus de mult, iar azi m-am întors înapoi din drum după ce m-am uitat în oglindă. Nici să dorm nu pot. Mă visez grasă, visez că mănânc, apoi îmi amintesc cât de mult am mâncat în ziua precedentă şi nu pot sta nici măcar în pat, îmi vine să mor. Arat ultra-mega-super grasă în tot ce port. În plus, mi s-a făcut o silă de oameni graşi de nu mai pot!
Am fost slabă. Atât de slabă încât ei m-au îndopat cu vitamine şi prostii, ca să mai pun şi eu mâna să mănânc şi să mă îngraş. Şi au reuşit. Pe la vreo 12-13 ani am început să mă îngraş, iar la 14 ani mi-am dat seama de asta. Am ţinut diete, care de obicei eşuau în a treia sau a patra zi. M-am înfometat. Nu rezistam niciodată mai mult de 3-4 zile.
Nu cred că am spus că am dat-o-n bulimie acum doi ani. Şi de atunci continui aşa. Dar trebuie să mă opresc odată. Nu mai pot, mi s-a făcut o silă profundă de mine. Trebuie să mă opresc odată din asta. E de 1000 de ori mai bine să mori de foame decât de inimă.
În fine..nu vreau să continui să mă mai plâng. Am mâncat acum, dimineaţa. Am mâncat cam cât ar mânca un om normal dimineaţa. Fix 450kcal. Încerc să mă calmez. Faptul e deja consumat, nu mai pot ,,repara" nimic. Bine, ar mai fi varianta cu mersul la baie, să vărs ce am mâncat, dar am zis că n-o mai fac şi vreau să mă ţin de cuvânt. Până diseară nu mai mănânc nimic.
Am un ditamai eseul de făcut la română şi vreau să mă apuc de el. Vreau să mă ocup în mod special de şcoală, să nu-i las pe alţii să mi-o ia înainte. Iar faptul că nu voi mânca îmi va aduce o satisfacţie în plus. Mă simt puternică şi mai sigură pe mine, simt că deţin controlul.
Trebuie să fiu mai atentă la ce prostii bag în mine.
Buna!De ce nu mai postezi??
RăspundețiȘtergere